Din păcate, scenariul se repetă iar și iar: o mamă cu pui abandonați, condamnați de la prima zi la o viață de suferință. La Cetariu, echipa noastră a fost nevoită să intervină pentru a salva o cățea împreună cu cei șase pui ai ei.

Intervenția nu a fost lipsită de riscuri. Mama, disperată și temătoare, și-a apărat puii cu toată forța. A atacat de mai multe ori, încercând să îi protejeze. În cele din urmă, am reușit să îi prindem pe toți și să îi aducem în siguranță. Acum avem în grijă 7 suflete noi: o mamă și șase pui. Șapte guri de hrănit, șapte vieți care depind de bunăvoința și responsabilitatea oamenilor.

Întrebarea pe care nu putem să nu o punem este: oare nu ne vom schimba niciodată?

De ani de zile atragem atenția asupra necesității sterilizării, dar prea des ne lovim de aceleași justificări:

• „Sterilizarea este un păcat.”

• „Trebuie să fete măcar o dată.”

• „Vreau un singur pui de la ea.”

Iar când, inevitabil, se nasc 6–8 pui, restul sunt aruncați pe stradă sau împinși spre adăposturi deja supraaglomerate. Rezultatul? Un cerc vicios al suferinței, în care câinii nu au nicio șansă reală la o viață normală.

Aceasta nu este o normalitate. Nu este acceptabil.

Fiecare nesterilizare, fiecare abandon înseamnă vieți condamnate. O mamă și puii ei nu ar trebui să fie salvați „în ultim moment”. Ei ar fi trebuit să se nască doar dacă exista un plan real, responsabil, pentru viitorul lor.

Este momentul ca întreaga comunitate să înțeleagă: sterilizarea nu este opțională, este singura soluție umană și responsabilă.