Încă un câine abandonat. Încă un exemplu din categoria „România lucrului bine făcut. Marca înregistrată.”
Zilele trecute, din Șișterea am primit informații despre o femelă ciobănesc german, cu zgardă la gât, care rătăcea prin zonă. În jurul ei, trei pui. Și un al patrulea, mult mai mic, care probabil doar s-a alăturat grupului și nici măcar nu este al ei.

Ce am făcut? Am mers acolo. I-am prins. A urmat verificarea cipului. Surpriză: avea cip! Dar, bineînțeles, neînregistrat. De ce ar fi, nu-i așa? Am anunțat Poliția Animalelor și Direcția Sanitar-Veterinară. Sperăm să se afle cine este stăpânul „responsabil” care a aruncat acești câini și să fie, în sfârșit, tras la răspundere pentru ceea ce a făcut. Deocamdată, așteptăm un răspuns și sperăm că nu se va termina totul în tăcere. Între timp, mama a fost sterilizată, deparazitată, vaccinată. Puii – deparazitați, vaccinați, pregătiți pentru o nouă șansă la viață. Pași mici, dar vitali, fără de care aceste suflete ar fi pierit.

Dar imaginea de ansamblu e mult mai dureroasă.
Ceea ce vedem zi de zi este indiferența totală. Nu se schimbă nimic. Oricât am munci, oricât am salva, oricât am steriliza, oamenii pur și simplu nu vor să învețe. De mai bine de 10 ani, sterilizarea și microciparea câinilor sunt obligatorii prin lege.
Atunci cum se explică faptul că aproape toți câinii care ajung în adăpostul nostru sunt nesterilizați, în majoritatea cazurilor fără microcip, iar dacă totuși au unul, acesta este neînregistrat? Asta nu e o excepție – e regula. Și e rușinos.

Autoritățile nu își fac datoria. Nu verifică aplicarea legii, nu promovează suficient sterilizarea și microciparea și, astfel, nu previn abandonul. În loc să investească în prevenție, aleg să cheltuiască bani publici pe uciderea continuă a animalelor fără stăpân. Oare de ce?

Ar mai fi multe de spus, poate într-o altă postare.